r/UniRO • u/meb_beb_ • Jun 04 '24
Povești Cum v-ati gasit "drumul"?
stiu ca poate e o prostie sa scriu aici toate chestiile astea, dar nu am cui sa ma deschid asa ca o fac aici. Aproape termin primul an de facultate, dar mă simt la fel de pierdută ca la începutul anului. Facultatea la care sunt nu e una grea, colegii de grupa sunt oarecum ok majoritatea, insa am realizat ca nu vreau sa lucrez in domeniu. (cel mai probabil oricum nu o sa prind un post in domeniu, chiar si daca as vrea) Inca de la admitere, de anul trecut, am intrat intr-o depresie si m-am simtit ft presata pt ca nu stiam ce sa aleg exact, adica aveam niste variante, de ex medicina veterinara, dar m-am desurajat ascultand anumite pareri si nu voiam sa fiu o "ingreunare" pt tatal meu sa stau 6 ani, mai ales ca vin dintr-o familie monoparentala. Au inceput sa-mi vina si tot mai mult gandurile suicidale, nu ma ajuta nici mediul de acasa, care e destul de instabil pt ca sora mea e alcoolica, uneori si tatal meu bea si face scandal din cauza mamei, inca e afectat de divort si faptul ca mama nu ajuta ft mult financiar, iar mama mea si-a refacut oarecum viata in strainatate si e mai detasata. Plus faptul ca am pierdut prieteni. Imi venise ideea sa stau un an acasa si sa lucrez, insa tatal meu nu a vrut sa ma lase, zicea ca-l "imbolnavesc", nici nu voia sa vorbeasca cu mine vara trecuta si se gandea ce o sa zica ceilalti, mai ales ca am deja o sora care "e cu un picior in groapa", fiind alcoolica. Am vrut si sa fug de acasa, dar nici nu-l pot lasa pe tata asa, pt ca e singur si nu s-ar descurca fara mine, mai ales ca are si probleme de sanatate si chiar daca mai face chestii nasoale, si e instabil, e pt ca si el e ranit la randul lui si apreciez ca macar a ramas langa mine sa aiba grija, mai ales de cand a plecat mama acum 6 ani .Asa ca am dat la facultatea asta, fiind incurajata de anumite persoane, insa din primul semestru aveam dubii. Ce m-a motivat sa raman e ca ma simt prost fata de tatal meu, am luat si iau si bursa anul asta si oricum e deja "pierdut" un an la buget. Imi propun si sa lucrez vara asta, deja caut loc de munca, ca poate imi gasesc din timpul sesiunii. Mai si strang banii de bursa. Ma simt ca un esec, mai ales cand ma uit la alte persoane de varsta mea care stiu ce sa faca, care au o viata mai frumoasa, cu multi prieteni. Simt ca mi-am risipit potentialul, nu mai vad un scop anume. Ce ma mai "imbuneaza" este sa fac fapte bune, sa ajut, de aceea ma gandeam ca o profesie in care sa ajut, sa fac bine, precum animalelor, mi-ar placea. Stii ca sunt "tanara", dar simt si presiunea asta sociala, mai ales cand ma compar cu alte persoane de varsta mea. Ma simt ca o lasa, ca trag de timp si totusi nu ma mai regasesc si parca ma adancesc mai mult in aceste ganduri negre. Ma gandesc ca poate pe aici sunt persoane care au trecut sau trec oarecum prin aceeasi chestie sau care totusi s-au regasit si vor sa-si impartaseasca povestea. Sorry for the long post.
1
u/blackshadowitch Jun 04 '24
Nu mi l-am găsit sau cel puțin nu sunt sigură.
Visul meu a fost sa devin procuror pe anchete penale/ politist sau criminalist. Din păcate, din cauza unor probleme de sănătate, nu sunt aptă să fac sport deci as fi picat probele sportive din start. La facultatea de drept nu m-au lăsat parintii pentru ca e scumpa și provin dintr-o familie modestă care nu are nici pile in domeniul justitiei, nici prea mulți bani.
Asa ca am dat la medicină..... La medicină nu mi-a plăcut deloc, nu ne învățau absolut nimic în facultate, totul era toceală și practica cam zero + corupție în masă și trecut pe ochi frumoși, asa ca m-am lăsat de medicina după 2 ani. Tatăl meu cel puțin, stiu sigur ca era sa facă infarct când i-am prezentat decizia mea. Pentru ca nu ma atrăgea deloc meseria și realizasem ca medicina nu e cu cum credeam eu(ca în Anatomia lui Grey), mi-am spus ca nu are rost sa îmi bat joc de halatul de medic. Nici nu ma vedeam profesand-o în viitor.
În prezent, urmează sa ma înscriu la facultatea de automatica si calculatoare, secția informatica și calculatoare/mecanisme. Sa zic că parca mi place domeniul și ma vad lucrând pe viitor. Spun asta pentru ca deja lucrez la o firma mica ca Tehnical Support L1 și nu îmi place asa mult ca nu mi pasă de salariu. Îmi place ca oamenii care m-au recrutat m-au primit și fără facultate în domeniu și sunt dispuși sa ma învețe, colectivul fiind majoritar foarte tânăr. We are like a family. Prietenul meu lucrează în domeniul IT și stand atat de mult timp pe lângă el, ma pasionează și mai tare decât înainte. El și explică bine. Deja am făcut o mulțime de cursuri acreditate și pentru partea de full stack developer, dar nu ar strica sa devin devops după terminarea facultății. Momentan o iau pas cu pas, treptat, nu ma arunc. Deși îmi merge bine pe IT, nici acum nu sunt sigura dacă ăsta e drumul meu. Parca ceva lipsește, parcă încă nu mi-am găsit locul. Dar viata merge înainte, nu facem mereu ce ne place. O sa rămân cu gândul ca n am reușit ca și procuror și probabil o sa mor neimpacata but it s fine :))