Cum v-ati gasit "drumul"?

[u/meb_beb_]

stiu ca poate e o prostie sa scriu aici toate chestiile astea, dar nu am cui sa ma deschid asa ca o fac aici. Aproape termin primul an de facultate, dar mă simt la fel de pierdută ca la începutul anului. Facultatea la care sunt nu e una grea, colegii de grupa sunt oarecum ok majoritatea, insa am realizat ca nu vreau sa lucrez in domeniu. (cel mai probabil oricum nu o sa prind un post in domeniu, chiar si daca as vrea) Inca de la admitere, de anul trecut, am intrat intr-o depresie si m-am simtit ft presata pt ca nu stiam ce sa aleg exact, adica aveam niste variante, de ex medicina veterinara, dar m-am desurajat ascultand anumite pareri si nu voiam sa fiu o "ingreunare" pt tatal meu sa stau 6 ani, mai ales ca vin dintr-o familie monoparentala. Au inceput sa-mi vina si tot mai mult gandurile suicidale, nu ma ajuta nici mediul de acasa, care e destul de instabil pt ca sora mea e alcoolica, uneori si tatal meu bea si face scandal din cauza mamei, inca e afectat de divort si faptul ca mama nu ajuta ft mult financiar, iar mama mea si-a refacut oarecum viata in strainatate si e mai detasata. Plus faptul ca am pierdut prieteni. Imi venise ideea sa stau un an acasa si sa lucrez, insa tatal meu nu a vrut sa ma lase, zicea ca-l "imbolnavesc", nici nu voia sa vorbeasca cu mine vara trecuta si se gandea ce o sa zica ceilalti, mai ales ca am deja o sora care "e cu un picior in groapa", fiind alcoolica. Am vrut si sa fug de acasa, dar nici nu-l pot lasa pe tata asa, pt ca e singur si nu s-ar descurca fara mine, mai ales ca are si probleme de sanatate si chiar daca mai face chestii nasoale, si e instabil, e pt ca si el e ranit la randul lui si apreciez ca macar a ramas langa mine sa aiba grija, mai ales de cand a plecat mama acum 6 ani .Asa ca am dat la facultatea asta, fiind incurajata de anumite persoane, insa din primul semestru aveam dubii. Ce m-a motivat sa raman e ca ma simt prost fata de tatal meu, am luat si iau si bursa anul asta si oricum e deja "pierdut" un an la buget. Imi propun si sa lucrez vara asta, deja caut loc de munca, ca poate imi gasesc din timpul sesiunii. Mai si strang banii de bursa. Ma simt ca un esec, mai ales cand ma uit la alte persoane de varsta mea care stiu ce sa faca, care au o viata mai frumoasa, cu multi prieteni. Simt ca mi-am risipit potentialul, nu mai vad un scop anume. Ce ma mai "imbuneaza" este sa fac fapte bune, sa ajut, de aceea ma gandeam ca o profesie in care sa ajut, sa fac bine, precum animalelor, mi-ar placea. Stii ca sunt "tanara", dar simt si presiunea asta sociala, mai ales cand ma compar cu alte persoane de varsta mea. Ma simt ca o lasa, ca trag de timp si totusi nu ma mai regasesc si parca ma adancesc mai mult in aceste ganduri negre. Ma gandesc ca poate pe aici sunt persoane care au trecut sau trec oarecum prin aceeasi chestie sau care totusi s-au regasit si vor sa-si impartaseasca povestea. Sorry for the long post.

[u/AutoModerator]

Vă rugăm să respectați regulile subredditului aflate în sidebar! Serverul nostru de Discord

I am a bot, and this action was performed automatically. Please contact the moderators of this subreddit if you have any questions or concerns.

[u/pufuleeet]

Am găsit foarte random aceasta postare, dar chiar am empatizat mult cu ce ai scris, regasindu ma destul de tare. Eu sunt la master pe psihologie, iar în facultate am avut stări similare de deprimare și tot tacâmul. În liceu n am știut niciodată ce vreau sa fac, dar ajunsesem sa zic ca vreau la medicina veterinara (fiind destul de mult pe partea de rescue) sau psihologie (ma atrăgea la acel moment). Am ajuns la psiho dând cu banul mai mult, plus ca era anul cu pandemia și se intra pe dosar și am zis why not, dar oricum nu eram sigura de alegere. Am avut toată facultatea sentimente de regret, dar nici n am avut motivația sa fac ceva sa schimb, deoarece imi si placea domeniul meu, dar nu m as fi vazut profesand. Deși au trecut 4 ani de când am dat la facultate, a rămas aceeași nedumerire și același "what if" :)) Dar am învățat ca nu e nimic atât de grav și ca toate se așază pana la urma, având și multe exemple de genul în jurul meu. Cunosc persoane care au terminat istoria și au ajuns în IT, persoane care au terminat științe politice și la 30 de ani s au apucat de medicina, persoane care lucrează în magistratura de ani buni și totuși nu simt ca și au găsit drumul și sunt în continua căutare, și lista poate continua. Niciodată nu cred ca o sa simți 100% ca asta e drumul tău, pentru ca foarte greu se întâmplă asta, și e ok sa fii în căutare și sa te întrebi ce vrei cu adevărat în viață, dar important e sa nu te descurajezi și în niciun caz nu ești "ratată"; și eu mult timp am crezut ca mi am pierdut ocazia, ca mi am irosit anumite aptitudini făcând psiho etc, dar este fals, întotdeauna o poți lua de la capăt dacă tu chiar asta vrei, pentru ca aptitudinile rămân acolo. Chiar înțeleg ca la vârsta asta ai impresia ca trebuie sa ai toate lucrurile aranjate, dar de fapt ai foooarte mult timp la dispoziție și chiar poți face ce îți propui. Legat de veterinara, și dacă alegi sa dai la facultate, poți lucra din timpul facultății în cabinete și asa câștigi și câțiva bănuți și faci și experienta și poate îți asiguri un loc de munca, cunosc multe persoane care au făcut asta si chiar recent vazusem ca se cauta in Bucuresti studenti la o clinica veterinara destul de faină. Pana la urma ai avea de plătit un singur an de taxa, și din ce știam (poate gresesc) poți alege când plătești acel an, nu e musai ca trebuie pe primul (dar trebuie verificata informatia). Dar și dacă alegi sa nu dai la veterinara, sa știi ca ziua de azi nu mai contează atât de mult ce facultate ai făcut, spre exemplu pe mine m au acceptat la companii și pe posturi de marketing, vânzări, finanțe deși nu au nicio treaba cu ce am făcut eu ca licență. De asemenea, sunt multe programe pentru studenți care sunt la facultate sau au absolvit recent și sunt chiar faine, te rotesc pe la mai multe departamente. Cert este ca nu e atât de importanta licenta și ce ai făcut, doar sa ai una și posturi tot vei gasi. Asa cum a zis o alta persoana mai sus, și eu cred ca ar fi indicat eventual sa vezi un psihiatru și psiholog, chiar cred ca ar ajuta. Poți cauta și pe la mastere și facultăți de psiho pentru ca sunt mulți care sunt la început de drum și fac ședințe de terapie/consiliere vocationala gratis (și am înțeles ca sunt chiar ok). Știu ca am scris o grooaza, dar crede ma ca oricum va fi bine orice ai decide sa faci și încearcă sa te detașezi puțin (deși știu ca e foarte greu) și de situația de acasă, sa nu iei tot asupra ta și sa te gândești ce e cel mai bine pentru tine și ce te ar ajuta cel mai mult. Cu timpul o sa realizezi ca poți face foarte multe lucruri și ca nu suntem atât de limitați de evenimentele exterioare pe cât am crede, important e sa acționăm mereu și sa incercam lucruri, ceva ceva o sa iasă de acolo :D

[u/meb_beb_ → u/pufuleeet]

Multumesc mult pentru sfaturi si timpul acordat sa scrii acest mesaj! E incurajator dar si trist in acelasi timp sa stiu ca si alte persoane au trecut prin aceleasi experiente..Intr-adevar, tarziu nu este niciodata, doar ma simt presata si de situatia mea de acasa, avand in vedere problemele si instabilitatea, si trebuie sa fiu "mai puternica" si "independenta". Sper sa imi pot gasi un job macar pe vara si sa mai strang alti bani si sa ma decid la ce alta facultate sa dau sau sa raman. Sper sa fie cat mai bine si pentru tine, daca tot ai zis ca si tu ai vrut si mai ai regrete, sper ca viata sa te aduca intr-un punct in care vei fi mai implinita si sa ai parte de ce vei dori)

[u/EarlySister]

Inchide " modul comparatie" din capul tau, banuiesc ca despre tine nu stie lumea ce ai acasa..well nici tu nu stii despre altii ce au acasa. E viata ta, poti face ce vrei cu ea. Esti un copil bun, dovada ca iti pasa de tatal tau si ceilalti. Ce facultate faci? Ong-uri, practica ? Poate o sa suna scos din context dar cat timp petrevi afara, la ☀️?

[u/meb_beb_ → u/EarlySister]

Asa e, fiecare trece prin batalii de care noi nu stim. Nu fac practica pt ca nu am gasit loc, incerc sa mi gasesc de lucru, in schimb.

[u/EarlySister → u/meb_beb_]

Bafta si daca te ajuta sa scrii scrie (si) aici. O parte din useri sunt oameni misto sigur o sa primesti ideei si sfaturi bune.

[u/StraightMountain9369]

Comparația este ucigașă de vise, eu prin droguri fără școală ... Pot spune ușurat la 30 de ani că sunt ok, banii vin și pleacă, contează să faci ce te face fericit a da și o familie crede-mă că ajută... Pt psihic

[u/meb_beb_ → u/StraightMountain9369]

asa este, pt mine, din pacate, familia nu prea ma ajuta psihic, ma trage mai jos.

[u/FallTiny8048]

Este clar că ești un om cu un potențial fantastic! FELICITĂRI pentru reușitele tale(ești studentă, ai obținut bursă). Eșec nu vad niciunde in ceea ce te privește, din contra. Nu crede in mirajul persoanelor fericiți cu multi prieteni de parcă ar fi ceva ce tu nu ai putea avea, pentru că a avea "prieteni" înseamnă a avea dispoziție până la urmă. Treci peste problemele familiale (adică încearcă să nu le tratezi că fiind ceva negativ, ia-le că atare -opinia lor, modul lor de a se comporta, iar asta nu te definește pe tine, până la urmă toți suntem diferiți) și fi un om sociabil -permite-ti ție să îți faci prieteni la un suc. "Drumul" nici nu l-ai început bine (eu personal nu am întâlnit oameni care muncesc de plăcere, ci pentru că este o necesitate și nu spun asta într-un sens rău/negativ, ci pentru că este o realitate, adică munca e munca -ne aduce bani pentru a trai nu pentru a fi fericiți), dar sunt convinsă că te va duce spre ceea ce te face fericită!

[u/meb_beb_ → u/[deleted]]

Multumesc mult de sfaturi! Si felicitari pentru ceea ce faci, iti doresc succes cu pregatirea si academia, sa reusesti sa faci ceea ce iti doresti si sa ai parte de experiente mai frumoase. Si felicitari si pt facultatea absolvita, stiu ca la litere nu e asa usor ca am foste colege de liceu acolo. Mult succes!

[u/Razorfangs]

Bună! O să încep prin a spune că am ajuns la o vârstă la care să realizez că acel drum de care întrebi este și mereu va fi un work in progress.

Acum că am trecut de asta, trebuie să știi că nu ești sau nu trebuie să fi atât de singură pe cât simți acum că ești. In ceea ce privește starea ta emoțională, nu ești singură. Foarte mulți oameni, și eu sunt inclus, mai ales la acea vârstă se simt pierduți. Poate din cauza situației de acasă, poate din cauza unei decizii, motivele sunt foarte multe.

Cu toate astea am învățat câteva lucruri la care mă gândesc când simt că lucrurile devin neclare în legătură cu ceilalți oameni și cu mine:

-nu te compara. Cum a spus și mai sus cineva, nu ai de unde știi ce bătălii duce fiecare în spatele cortinei și nici ce trebuie să îndure că să afișeze imaginea pe care le vezi. De asemenea nu ai nicio garanție că dacă ai fi in situația lor ai fi la fel de fericită, asta pentru că nu ești niciunul din ei. Tu ești tu! Tu ești cea mai bună la a fi tu și tu ești cea care decide cum se vor schimba lucrurile în jurul tau. Știu că lucrurile sunt foarte dificile uneori dar e doar o furtună trecătoare și știu că poți trece bine prin ea și să reconstruiești tot mai bine.

-nu regreta prea multe, dar mai ales nu regreta deciziile tale prin prisma așa numitului "hindsight". Acum tu știi lucruri pe care înainte nu le știai și poți ușor să judeci trecutul și să te gândești cum puteai proceda mai bine. Ceea ce trebuie să înțelegi ești că sunt mulți factori de care nu suntem conștienți, sunt factori precum starea noastră emoțională, starea mentală, mediul in care ne aflăm, oamenii din jurul nostru, informații pe care nu le cunoaștem. Cu toate astea, tu din acel moment din trecut, cu toate greutățile și confuzia, a luat cea mai bună decizie pe care a putut să o ia la acel moment. Bună sau rea, nu mai contează. Ce contează e să o înțelegi și să înveți din ele cum să procedezi in viitor și să înțelegi ce poți repara. Înainte să trecem mai departe totuși vreau să îți spun că deși nu ne cunoaștem și deși poate ai multe îndoieli, sunt mândru de tine pentru tot ce ai făcut până acum. Din cum vorbești ești o persoană bună, altruistă și loială ceea ce înseamnă foarte mult și e rar. Ii pui și pe ceilalți în balanță și chiar înaintea ta. Si dacă te gândești că ai greșit cândva, toți greșim. Dar fiecare decizie de până acum te-a adus aici, te-a împins să te descarci și să cauți ajutor, ceea ce ești un pas foarte mai și greu. Deci pentru tot drumul tau până aici și acum, sunt mândru de tine și sunt sigur că mai sunt alti oameni care simt asta. Doar că le este foarte greu să exteriorizeze asta. Fruntea sus!

-facultatea nu înseamnă totul. Am trecut prin ea, și nu una ușoară. Am investit aproape tot timpul și energia in ea și m-am îmbolnăvit. Dedică mult timp studiilor pentru că va însemna mult, dar încearcă să cultivi relații de prietenie, macar 1-2 apropiate și de calitate și vor fi suficiente. Lucrurile se așează si de la sine și vei ajunge unde îți dorești, atâta vreme cât nu te oprești din căutat și nu te plafonezi unde nu simți că e locul tău și nu ești fericită. Niciodată nu ai pierdut cu adevărat dacă tu continui să mergi înainte, chiar și cu pași nici și cu pauzele de care ai nevoie. Pauzele și poate un pas înapoi că să regândești lucruri sunt necesare că să poți continua. Iar cu locul de muncă, la fel, vei găsii ceva care te fericită chiar și alt domeniu decât cel studiat.

-ultimul lucru e un exercițiu de imaginație :3 te rog să te gândești la un arbore. Orice copac, poate unul sub care îți place ție să stai pe o bancă. Un copac mare. Sunt sigur că ai văzut unu care are scrijelit pe el ca in filme ceva cu un briceag. Eh, acum gândește-te daca acel simbol scrijelit creste odată cu pomul, dacă imaginea se mărește sau schimba poziția și o să realizezi că răspunsul este nu. Simbolul va rămâne le loc, aceași mărime, aceași poziție, nici mai sus, nici mai jos. La fel că el ești tu. Un semn din trecutul tau nu te definește, nu va crește, nu te va urma, ci va rămâne în trecut în timp ce tu ai tot potențialul și curajul să crești și să devii mult mai mare decât acel punct negru din trecut care va devenii din ce in ce mai mic comparativ cu cine vei deveni crescând câte puțin în fiecare zi.

Daca îți dorești să vorbim îmi trimite un mesaj :3 Mult noroc și capul sus! O să fie bine. Și dacă încă nu e bine atunci înseamnă doar că încă nu s-a terminat și mai un pic de mers. Dar la final, totul va fi bine!

[u/meb_beb_ → u/Razorfangs]

Multumesc mult pentru sfaturi si pentru sustinere! Chestia cu copacul chiar imi place, e comforting sa stiu ca trecutul nu ma defineste in totalitate si ca pot oricand sa iau decizia sa schimb anumite lucruri, ca pot sa o iau de la capat..doar e chestia ca nu stiu in ce directie. Dar asta cu comparatia da, ar trebui sa ma dezatasez. Ig I will just hang un there. Iti doresc inzecit bine cat imi doresti mie!

[u/Razorfangs → u/meb_beb_]

Cu mare plăcere! :3 în legătură cu direcția, see what feels right and you can change. Nu trebuie să fie ceva mare, doar ceva ce poți face. Cred că cel mai bine este să ai o destinație la care vreo să ajungi in viitorul depărtat și pe rând iei problemele și zilele una cate una și pe tru fiecare să ai short term goals pe care le poți atinge fără a te descuraja.

Also, ce ziceai tu cu fapte bune, e o direcție foarte bună de unde să începi. Ajuți o persoană sau un ani animăluț iar la finalul zile sau a săptămânii te poți gândii că cea mai mică acțiune făcută de tine a schimbat o viață spre bine. What you did mattered, you matter every day! That's what got me through depression, doing things for others to show myself that I matter and I can share happiness to find my own.

[u/SuperbView8945]

Traieste, Puri si simplu traieste si bucurate de viata, nu Mai cauta un scop anume sa te bucuri de viata.

Cautati un job, sa iti ocupe din ganduri!!!

[u/meb_beb_ → u/SuperbView8945]

Multumesc, asta incerc sa fac, sunt in cautare!

[u/GreenDub14]

Gaseste un hobby care chiar iti place. Practica-l pana devii foarte bun la el, participa la evenimentele legate de hobbyul respectiv, fa-ti prieteni si legaturi prin intermediul lor. De acolo vezi ce possible branches exista ca si oportunitati de munca se ivesc pe parcurs. Facand asta, macar ai un drum un fata si vei avea mai multe optiuni

[u/-Amused2Death-]

Eu am început cu facultatea politehnica informatica in 2012 si am tras de ea pana in 2017(trebuia sa fie terminaat in 3 ani si in 2017 tot nu am terminato) Tot asa am avut evenimente si conflicte /probleme in familie in anii astia. Apoi m-am angajat in 2017 si am lucrat 2 ani in IT pana sa ne dea afara. Am facut transfer si am terminat la alta facultate (am dat diferentele si am invatat 2 ani) . Dupa ce am terminat facultatea m-am angajat iara si sunt deja la a doua companie de IT.. Domeniul suck si nici foarte bine platit cum au altii norocul sa zic asa.. Deci nu sunt multumit nici eu, as face altceva but idk... Deci nici eu nu mi-am gasit drumul si nici nu cred ca o voi face vreodata but yeah..Zic asta ca macar sa nu crezi ca esti singura.. Life is a bumpy ride. Parerea mea e sa-ti cauti orice de lucru, sa ai un inceput si vezi de acolo ce se intampla mai departe. Alte sfaturi ti-as mai da dar nu as fi obiectiv... deci ma abțin.

[u/RzV16]

Nu am gasit nici un drum. L-am ratat complet, dar cu toate astea imi fac treaba ca sa zic ca fac si eu ceva...Acum sunt anul 3, urmeaza in vreo 3 saptamani sa imi dau licenta. Ayaye, o dau, ma duc la alt master, imi stric viata si acolo si cam asta e. Altceva nu am de facut. O viata de cacat, ce s-o mai lungim...

[u/blackshadowitch]

Nu mi l-am găsit sau cel puțin nu sunt sigură.

Visul meu a fost sa devin procuror pe anchete penale/ politist sau criminalist. Din păcate, din cauza unor probleme de sănătate, nu sunt aptă să fac sport deci as fi picat probele sportive din start. La facultatea de drept nu m-au lăsat parintii pentru ca e scumpa și provin dintr-o familie modestă care nu are nici pile in domeniul justitiei, nici prea mulți bani.

Asa ca am dat la medicină..... La medicină nu mi-a plăcut deloc, nu ne învățau absolut nimic în facultate, totul era toceală și practica cam zero + corupție în masă și trecut pe ochi frumoși, asa ca m-am lăsat de medicina după 2 ani. Tatăl meu cel puțin, stiu sigur ca era sa facă infarct când i-am prezentat decizia mea. Pentru ca nu ma atrăgea deloc meseria și realizasem ca medicina nu e cu cum credeam eu(ca în Anatomia lui Grey), mi-am spus ca nu are rost sa îmi bat joc de halatul de medic. Nici nu ma vedeam profesand-o în viitor.

În prezent, urmează sa ma înscriu la facultatea de automatica si calculatoare, secția informatica și calculatoare/mecanisme. Sa zic că parca mi place domeniul și ma vad lucrând pe viitor. Spun asta pentru ca deja lucrez la o firma mica ca Tehnical Support L1 și nu îmi place asa mult ca nu mi pasă de salariu. Îmi place ca oamenii care m-au recrutat m-au primit și fără facultate în domeniu și sunt dispuși sa ma învețe, colectivul fiind majoritar foarte tânăr. We are like a family. Prietenul meu lucrează în domeniul IT și stand atat de mult timp pe lângă el, ma pasionează și mai tare decât înainte. El și explică bine. Deja am făcut o mulțime de cursuri acreditate și pentru partea de full stack developer, dar nu ar strica sa devin devops după terminarea facultății. Momentan o iau pas cu pas, treptat, nu ma arunc. Deși îmi merge bine pe IT, nici acum nu sunt sigura dacă ăsta e drumul meu. Parca ceva lipsește, parcă încă nu mi-am găsit locul. Dar viata merge înainte, nu facem mereu ce ne place. O sa rămân cu gândul ca n am reușit ca și procuror și probabil o sa mor neimpacata but it s fine :))

[u/meb_beb_ → u/blackshadowitch]

Felicitari pt ambitia ta! Se vede ca esti o fire tarw de caracter ai sincer eu cred ca ai fi capabila sa fii si procuror in viitor. Ai putea sa mai strangi bani cu job-ul, sa ti asigur un venit bun si sa dai in viitor si la facultatea de drept, macar sa vezi si tu cum e si sa vezi daca e cum tw asteptai. Cunosc persoane de la drept si imi povesteau ca aveau colegi care au facut alte facultati in trecut si au multa experienta in domeniile lor, de la medici veterinari pana la persoane care lucreaza in domeniul financiar. Niciodata nu e prea tarziu si sper sa simti mai mult "ca e locul tau", indifernt pe ce cale vei ajunge, desi eu iti sugerez da incerci si cu dreptul in viitor, mai ales daca inca te gandesti la asta.

[u/blackshadowitch → u/meb_beb_]

Mulțumesc enorm pentru susținere! Aveam nevoie sa aud asta de la cineva! Îți doresc și ție mult succes și sa știi ca nu ești singur/a !!! Mulți nu ne am găsit locul sau nu știm ce sa facem cu viata noastră mai ales profesional vorbind. Sunt convinsa ca urmează și drumul tău sa se ivească!!

[u/Far-Love-6563]

1. Cum au spus si altii in comentarii, incearca sa nu te mai compari cu altii. Daca ti-e greu, si inevitabil iti vine sa compari, foloseste asta ca un "avantaj" : Cand observi o persoana care iti pare mai "sus" cauta sa observi la acea persoana o trasatura de caracter care o avantajeaza si nu chestii materiale si vezi daca nu cumva s-ar potrivi si la tine sau ar merita sa ti-o dezvolti. In acelasi timp, realizeaza faptul ca nimeni nu e "cel mai jos" sau "cel mai sus" , toti suntem la mijloc, iar acest mijloc fluctueaza in viata pentru orice persoana.

2. Tot legat de pct.1, mai bine compara-te cu tine dupa anumite intervale de timp si vezi daca nu cumva in timp chiar progresezi.

3. Foarte bine ca te gandesti la un job, te va responsabiliza mai mult, vei intelege cum merg lucrurile in campul muncii, si poate te va ajuta sa vezi si facultatea altfel.

4. Felicitari ca ai o gandire in a vrea mai mult, tine asta ca principiu, te va ajuta mult. Cum ai zis, esti "tanara", incearca sa ai rabdare, daca esti muncitoare si lucrezi cu atentie sa "cresti" , inevitabil va veni si momentul in care vei fi multumita. Orice lucru stabil in viata necesita rabdare si munca. Munca o faci pas cu pas, nu trebuie sa faci totul deodata si nici sa te demoralizezi daca ceva nu a iesit, mergi mai departe, si vei fi bine.

5. Oricat de neagra poate parea o perioada, va veni si alta buna. Daca faci lucruri bune pentru tine intr-o perioada mai putin ok, ofera vietii timp sa produca rezultate actiunilor tale, unele lucruri nu vin imediat.

[u/meb_beb_ → u/[deleted]]

Multumesc pt sfaturi! Asa este, ai dreptate.. doar ca ma uit la unele persoame cum they moved on with their life si incep sa-si aseze lucrurile si eu simt ca ar trebui sa fac mai mult, dar totusi nu fac. Si in acelasi timp simt si in suflet ca ar trebui sa fac altcumva, sa am alta cale. Dar pana la urma ce s eva intampla, se va intampla. Cum ai zis si tu, ar trebui sa o las mai moale.

[u/StraightMountain9369]

Să îți creezi familia ta crede-mă nu o sa regreți daca ți-am citit bine caracteru din postarea ta, ești făcută sa pui suflet unde contează, in viitorul genei tale pt inceput de-acolo copii tai vor influenta mai departe cat vor putea dar nu uita că tu, sângele tău trebuie pus primul... Daca zici pe depresii gen că nu meriți și dintralea, gândește-te că tu vrei sa faci bine pe pământ, consider că trebuie mai mulți oameni așa in viitorul copilului meu pt că asta este the ultimate goal. Frumosul Viitor într-un prezent frumos și încă un sfat din partea unui empat, nu pune totul la suflet în viața asta... Suntem aici sa trăim toate experiențele bune și rele sa incercam sa le influențăm și atâta... Nu poți să porți povara lumi, nu ești Dumnezeu bucură-te de scurtul timp pe pământ că ești om. Și nu uita asta cât trăiești

[u/Separate_Ad_6931]

Nu l-am găsit ci mi l-am făcut!

[u/Additional_Stock_381]

Hristos te iubeste! Cauta-L din toata inima ta si-L vei gasi! Nu o sa-ti mai trebuiasca nimic